IULIAN FILIP

 

(27.I.1948, Sofia, Bălţi, Republica Moldova)

poet, dramaturg, prozator, folclorist, publicist

 

 

 

 

Este fiul Anei şi al lui Ion Filip, agricultori din comuna Sofia, Republica Moldova. A absolvit Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi (1970), susţinându-şi apoi teza de doctorat la sectorul de folclor al Secţiei de entografie şi studiul artelor de la Academia de Ştiinţe a Moldovei, unde între anii 1974 şi 1985 a fost cercetător ştiinţific. Din 1990 – şef al Departamentului Cultură al Primăriei Chişinău (până în 2006). Din 2006 – şeful Depar­tamentului „Căile Cărţii” în administraţia Uniunii Scriitorilor din Moldova (preşedinte acad. Mihai Cimpoi). După o pauză de 25 de ani revine la Academia de Stat a Republicii Moldova, la acelaşi sector de folclor, acum în cadrul Institutului de Filologie (2010). În 2012 susţine teza de doctor în filologie. Conduce redacţia Chişinău a revistei târgoviştene „Litere” (din 2002).  Debut cu placheta de versuri „Neîmpăcatul meşter” (1974), dar adevăratul debut îl consideră apariţia celui de al doilea volum de poezie, „Cerul fântânilor” (1977). Urmează cărţile de poezie „Dialoguri primordiale” (1978), „Hulub de poştă” (1983), „Unde eşti?” (1987), „Cafea neagră” (1989), „Fir de nisip” (1991), „Seminţele mărului oprit” (1998), în care autorul cultivă un vers clasic, tradiţional, sugestiv în vecinătate cu poezii moderne, în vers liber. Schimbarea frecventă de registre (remarca lui Mihai Cimpoi), obsesia ludicului, recetirea motivelor folclorice constituie câteva repere specifice ale poeziei sale. Dar cărţile de catrene scot în evidenţă alte valenţe – „Dansul timizilor” (1994), „Mergătorul”, „Ştiutorul să mă ierte...” F. contribuie la promovarea poeziei şi drama­turgiei pentru copii prin numeroase cărţi, între care „Casa fiecăruia” (1980), „Cenuşar-voinicul” şi „Cenuşăreasa-mireasa” (1981), „Facă-se voia ta, Sfârlează!” (1985), „Colacul-marele, frate bun cu soarele” (1988), „Copăcel, copăcel” (1989), „Din neamul lui Păcală” (1995), „Au vrut melcii să se bată” (1996), „Ruga iezilor cei trei” (1998), „Plăcinţele cu mărar/ Nucul cu o singură nucă” (carte duplex: versuri, poveşti, 1999), „Moara cu plăcinte” (2008), „Rochiţa leneşă” (2010), „Urmele mele frumoase” (2012), „Pălăriuţă oranj şi lupul din râpă” (2012) configurează o consacrare categorică lumii în devenire. Într-un singur teatru, „Guguţă”, se joacă timp de două decenii mai multe spectacole pentru copii: „La izvor”, „Moara cu plăcinte”, „Albina salvează lumina”, „Pâinică de la iepure”, „Comoara tâlharului”, „Cobora un căţeluş din cer”. Tot copiilor le-a consacrat câteva proiecte TV de răsunet: emisiunile „Cinel, cinel, 2 ore + 3 iezi...” În domeniu folcloristicii a publicat volumele „Teatru popular” (1981), „Primiţi «Căluţul?»” (1983), „Miracolul scenei în arta populară” (2012) ş.a. Este şi autor de texte pentru cântece de estradă, corale şi de factură populară, autor de scenarii şi de librete pentru spectacole şi filme. Maestru în Arte (1993), Medalia „Mihai Eminescu” (1998), Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române, Premiul special al Festivalului Internaţional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj (2001), Premiul „Ilie Gravorul (1996, Ordinul de Onoare (2010), Premiul „Ion Creangă”, pentru întreaga activitate în domeniul cărţii pentru copii (instituit şi înmânat de către Preşedintele Parlamentului RM – 2012). Membru fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005). Distins cu premii ale Societăţii Scriitorilor Târgovişteni: secţiunea traduceri pentru volumul „Dragoste şi moarte” („Amore e Morte”) – traducere din Giacomo Leopardi (2006); premiul pentru publicistică – „Când pe morţi îi strâng pantofii, cum e mersul celor vii?” (2007); Premiul „Grigore Alexandrescu” pentru poezie – „Moara cu plăcinte” (2008) şi Premiul „Grigore Alexandrescu” pentru poezie – „Cartea cea mai a mea” (2009).

 

Scrieri

poezieNeîmpăcatul meşter, Chişinău, 1974, Cerul fântânilor, Chişinău, 1977, Dialoguri primordiale, Chişinău, 1978, Hulub de poştă, Chişinău, 1983, Unde eşti?, Chişinău, 1987, Cafea neagră, Chişinău, 1979, Fir de nisip, Chişinău, 1991, Dansul timizilor, Chişinău, 1994, Mergătorul, Chişinău, 1996, Aventură neolatină, Chişinău, 1997, Seminţele mărului oprit, Chişinău, 1998, Morţile prealabile, Chişinău, 1998, Ştiutorul să mă ierte, Chişinău, 2000, Amărâtele hărţi, Timişoara, 2000, Căutarea păstorului, Chişinău, 2001, Cules-Ales, Ploieşti, 2004, Elegia dramatică a golului, Ploieşti, 2007, Poezia ACASĂ (antologie de poezie basarabeană, în colaborare cu Mihai Stan), Târgovişte, 2003, 2007, Fii!/Păjuriţă, pajură (carte duplex), Târgovişte, Închiderea cercului, Iaşi, Linii şi cuvinte comunicante, Chişinău, 2008, Noroc polyglot, Chişinău, 2008, Luna-i una (antologie: poezii de dragoste, de durere din dragoste ori din lipsă de dragoste), Chişinău, 2009, 2011; Poezie, proză, teatru pentru copiiCasa fiecăruia, Chişinău, 1980, Cenuşar-Voinicul şi Cenu­şăreasa-Mireasa (teatru), Chişinău, 1981, Facă-se voia ta, Sfârlează!(teatru), Chişinău, 1985, Colacul-Marele, frate bun cu soarele (teatru), Chişinău, 1988, Copăcel-copăcel, Chişinău, 1990, Deşteptătoarele (proză), Moscova, 1991, Au vrut melcii să se bată, Chişinău, 1996, Din neamul lui Păcală, Chişinău, 1996, Ceata lui Bujor (teatru), Chişinău, 1997, Vrei să creşti mare?, Chişinău, 1997, Ruga iezilor cei trei, Chişinău, 1998, Plăcinţele cu mărar – Nucul cu o singură nucă Chişinău (poezii, poveşti) 1999, 2004, Casa greierului (teatru), Chişinău, 2002, Au vrut melcii să se bată, Chişinău, 2002, La moara cu plăcinte (teatru), Chişinău, 2007, Rochiţa leneşă, Chişinău, 2009, Pălăriuţă oranj şi lupul din râpă (teatru), Chişinău, 2012; teatru, folclor, proză, publicistică Teatru popular, Chişinău, 1981, Primiţi „CĂLUŢUL”?, Chişinău, 1983, Cobaiul nu triumfă, Chişinău, 1996, Foarfeca lui Urecheanu, Chişinău, 2003, Când pe morţi îi strâng pantofii, cum e mersul celor vii?, Târgovişte, 2007, Fir întins, Chişinău, 2008, Miracolul scenei în arta populară. Teatrul popular din Basarabia şi din nordul Bucovinei: afirmarea dramaticului şi poetica sincretică, Chişinău, 2011; tradusТревожный художник (Neîmpăcatul meşter, în limba rusă), Моscova, 1984, Mamut a hutozekrenuben (Mamutul din frigider, în magiară), Budapesta, 1997), Un spin – Une epine (ediţie bilingvă româno-franceză), Ploieşti, 2003, La musa nuova (traducere în italiană), Chişinău?; a tradusUngaretti-Leopardi (volum duplex, bilingv, traducere din italiană, în colaborare cu Vasile Romanciuc şi Ludmila Cojuşco), Chişinău, 1995, Dante Cerrilli, Ombre d’estate – Umbre de vară (din italiană, în colaborare cu Adriana Filip), Chişinău, 1999, Lermontov (din rusă, în colaborare cu Ion Hadârcă, Constantin Dragomir, Efim Tarlapan), Chişinău, 1988).

 

Antologii

Caiete Litere. În căutarea unui topos liric. Antologie a SST, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 61-68; Caiete Litere II. 30 de prozatori, Societatea Scriitorilor Târgovişteni & Grupul Editorial Bibliotheca&Marcona, 2007, p. 92-100; Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg. Antologie de poezie, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012.

 

Referinţe

Mihai Cimpoi, Obsesia oglinzilor, în „Tinerimea Moldovei”, 1977, 13 mart.; Mihai Cimpoi, „Mergător” (prin lume) şi „cobai”, în „Literatorul” (Rom.), 1996, nr. 41;  Baca Deleanu, Iulian Filip: „Dansul timizilor”, în „Moldova literară”, 1996, 26 iunie;  Ion Ciocanu, Confruntarea cu rigorile miniaturii, în „Lit. şi Arta”, 1995, 24 august;  Mihai Cimpoi, Istoria deschisă a literaturii române din Basarabia, 229-230;  Mihai Cimpoi, Poezia în-rădăcinării, în „Dacia literară”, 1998, nr. 30;  Iulian Filip: biobibliografie, alcăt. Tamara Canţâr, ed. îngrijită de Lidia Kulikovski, 1998;  George Coandă, Iulian Filip şi lirismul solar, în „Litere”, 2001, nr. 6;  Nicolae Dumitrescu, Patru poeţi basarabeni, în „Axioma” (Ploieşti), 2006, nr. 11;  Nicolae Dumitrescu, Publicis­tica unui poet basarabean, în „Axioma”, 2007, nr. 1;  Iulian Filip, Îmi pare bine să ştiu că ai vrea să mă ştii (bibliografie), 2008; Emanuela Ilie, Artele şi dialogismul sau provocările plurale ale lui Iulian Filip, în „Limba Română” (Iaşi), Nr. 5-6, anul XIX, 2009; Adrian Dinu Rachieru, Iulian Filip şi „poezia grafică”. în „Poeţi din Basarabia” (antologie), 2010;  Tudor Cristea, Puntea de legătură, în „Litere”, 2011, nr. 1.

 

 

Opinii

Găsim, în cărţile lui Iulian Filip, o continuitate tematică (rădăcinile, casa, omul şi natura, viaţa, moartea), pigmentată de o manifestare mai accentuată a ludicului. Iulian Filip dă dovadă de o imaginaţie frumoasă, jucându-se serios cu vorbele, inventând noţiuni şi categorii, înflorindu-şi fraza, „rampanizând-o”, făcând-o să „spumege”, să fie cu efect retoric, operând cu majuscule, cu rarefieri, sublinieri cu bolduri şi cu aldine, metafiorizând şi graficizând, ornamentând cu desene, sigle, semnături. Scrie jucându-se, aproximează, defineşte, ironizează şi o întoarce în serios, pune întrebări grave şi se autoîntreabă, constată trist şi se bucură luminos când e vorba de o faptă culturală bună (şi nu numai culturală; despre Paştele Blajinilor spune bunăoară că e „o luminoasă şi creştină întâlnire a noastră cu noi”), se dă în spectacol calamburistic, liric sau grav, dramatic, barochizează sau notează simplu, cu creionul, moralizează şi ascultă atent lecţiile altora. (Mihai Cimpoi)

 

O mare şi frumoasă surpriză a ultimilor ani este Iulian Filip – pictorul, graficianul. Mă bucur mult că am scos împreună cartea „Îndoiala de sine”, în care „liniile şi culorile” îi aparţin. De fapt, aş putea spune şi altfel: acolo unde „nu mi-au ajuns” poeme „din cuvinte”, am pus „poemele grafice” ale lui Iulian Filip, „poeme desenate” pe care, mărturisesc, mi-ar fi plăcut să le scriu... Ultima carte de versuri a lui Iulian Filip este „Mamutul din frigider” – o excelentă ediţie în limba maghiară, apărută la Budapesta (Este un succes al poetului – felicitări din toată inima! [...] Anterior, Iulian Filip a publicat versuri în Italia – traduceri de versuri în Italia – traduceri de poeţii Dante Cerrilli şi Rodolfo Coccia. Iar maestrul Italo Scelza, după o frumoasă întâlnire în atelierul domniei sale de la Supino, l-a îndemnat pe Iulian Filip (văzându-i mai întâi „liniile”) să vină cu o expoziţie de desene în Italia, poate chiar la Supino… Desenul a influenţat sensibil scrisul lui Iulian Filip, mai ales în „Dansul timizilor” şi-n „Mergătorul”, cărţi de catrene, în care poetul este un cultivator de esenţe. (Vasile Romanciuc)

 

Iulian Filip scrie o poezie caracterizată şi ea, ca a multor autori basarabeni din generaţiile mai vârstnice, de un clasicism de fond, dar şi de un tradiţionalism al temelor, al motivelor şi al stilului. Înţelegând, evident, prin tradiţionalism, „o formă de modernism” (şi chiar de neomodernism), mai mult sau mai puţin afişată. Iar în cazul lui Iulian Filip, mai puţin, căci la el modernitatea este mai întotdeauna discretă, ascunsă de uşoara înclinaţie spre stilizare şi de un asumat, aş zice, ton minor. Poezia sa nu este una a radicalităţilor expresive, necum a tentaţiei vizionare, ci una a îngânării fiinţei, fiinţării şi chiar a miturilor. (Tudor Cristea)

 

De certă vocaţie ludică, prin acest joc lingvistico-pictural poezia lui Iulian Filip pare sedusă, definitiv, de fragmentarism. Poetul adună cioburi, crâmpeie etc., ştiind că „faţa limpede a oglinzii / n-o mai întregeşti”. Ceea ce nu anulează efortul unei cuprinderi totalizante, animată de „dorul recetirii de sine”. Fiindcă, tematizând cu hărnicie, autorul rămâne un „neîmpăcat meşter”, dialogând cu sine, „răsfoind Eul” (cum frumos zice), mereu „un pic altul”. Doar citit în cheie inadecvată îl putem „acuza” de bonomie păguboasă, suspectându-l de risipire. Sub platoşa ludismului, el provoacă „îngândurare” (N. Dabija); o discreţie elegiacă, sub pecetea sentimentului trecerii, înfioară textul. Omul e tonic, dar sub masca jovialităţii se ascunde un poet grav. (Adrian Dinu Rachieru)

 

Poezia Acasă. Poeţi contemporani din Basarabia (antologie)