ION IANCU-VALE

 

(2.V.1947, Pietroşiţa, Dâmboviţa)

poet, publicist

 

 

 

 

Cursuri ele­men­tare în comuna natală, urmate de cele profesionale şi medii la Sinaia, Fieni, Braşov. Absolvent al unei şcoli tehnice de prospecţiuni geologice în Bucu­reşti. Practică dife­rite meserii (strungar, fotograf, funcţionar, tehnician geolog). Redactor principal la „Jurnal de Dâmboviţa” (1994-1996), redactor-şef al săptămânalului de informaţie, opinie, divertisment „Obiectiv” (Târgovişte, 1999-2002), dar şi în redacţia „Realităţii dâmboviţene” (1996-1999). Debut cu poezie („Cerul”, „Căldură sub crivăţ”) în „Amfi­teatru” (1980). Cola­borează la: „Amfi­teatru”, „Astra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Contemporanul”, „România literară”, „Cântarea României”, „Dâmboviţa”, „Târgo­viştea”, „Longitudini”, „Litere”, „Realitatea dâmbo­viţeană”, „Jurnal de Dâmboviţa”. Premiat la Festi­valul Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” de la Târgovişte (1975, 1984, 1985). După 1989 publică în revistele „Europoessie” (Franţa), „Mioriţa noastră” (New York), „Floare de latinitate” (Serbia). Debut editorial cu volumul „Lupii la mare” (1998), urmat de „Înger sechestrat” (2004), „Soldat în războiul final” (2006). Este redactor-şef, fondator al revistei de cultură „Singur” (2001-2002), apoi al săptămânalului naţional de investigaţie „Justiţiarul”. Director fondator al revistei „Climate literare” (2006-prezent). Membru fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005).

 

Scrieri

Lupii la mare. Târgovişte, Ed. Realitatea dâmboviţeană, 1998; Înger sechestrat. Târgovişte, Ed. Sfinx 2000, 2004; Soldat în războiul final. Târgovişte, Ed. Macarie, 2006; Revelaţii. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2013.

 

Antologii

Caiete Litere. În căutarea unui topos liric. Antologie a SST, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 86-93.

 

Referinţe

Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicţionar de literatură al judeţului Dâmboviţa. 1508-1998. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 1999, p. 124; Petrescu, Victor. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni. 1900-2004. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2005, p. 120-121; În căutarea unui topos liric. Caietele Litere 1. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 86-93; Enciclopedia oraşului Târgovişte, ed. a II-a, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2012, p. 264-265.

 

Buzea, Constanţa. Convorbiri colegiale: poezie. Amfiteatru, ian. 1996; Avram, Mihaela. Ca o spadă, versul Ion Iancu Vale – Lupii la mare. Realitatea dâmboviţeană, 28 sept. 1998, p. 3; Coandă, George. Ion Iancu Vale. „Lupii la mare”. Dâmboviţa, 14 iul. 1998, p. 4; Vlad, Mihail I. Ion Iancu Vale „Înger sechestrat”. Jurnal de Dâmboviţa, 8 sept. 2004, p. 6; Coandă, George. Între neîmblânzita condiţie şi iarna frântă. Un înger sechestrat. Jurnal de Dâmboviţa, 16 nov. 2004, p. 6.

 

Opinii

Scris în vers alb şi clasic, exigent, dezvăluie un caracter puternic, aflat în dilema dintre revolta existenţială şi o mare tandreţe, cu trăiri intime: „Mi-e inima o brumă, iubito-i dimineaţă/ e-atâta frig în mine şi-afar’ atâta ceaţă/ dar chiar de n-am la cine şi unde să mai trag/ sunt gata iar de ducă, mi-e drumul iarăşi larg”. Versul e simţit „spadă de Târgovişte”, durerea „e deseori poetul ce tainic germinând/ cu silnicii mărunte se năruie luptând/ e Ţara mai ales ce sacru te alarmă/ şi-n crudă nepăsare tu te transformi în armă”. În ţinută grafică de excepţie, versurile celui de-al doilea volum „Înger sechestrat” (2004) sunt mai elaborate, de o mare muzicalitate, preferând simţăminte puternic interiorizate, ce emană o „stare de fapt poetică”. În viziunea sa, poetul „ca un izvor / lăcrimează un înger / sechestrat sub o stâncă / şi osteniţi, drumeţii / îngenunchează în faţa lui / frângând grumazul / lung al setei”. (Victor Petrescu)

 

L-am descoperit pe Ion Iancu-Vale la recomandarea unui prieten al meu şi al său, prozatorul Mihai Stan. Permanentul foc lăuntric al artistului va trebui urmărit mai atent. Trăieşte în aceeaşi comunitate o idee contrariat de propriile crispări. Printre momentele de relaxare întocmeşte catagrafia negaţiilor în notă paradoxal stranie, persistent îndurerat. E apărat de solitudinea lui într-o lume care nu mai are suficientă disponibilitate pentru esenţe spiritualizate, de parcă ritualul ceremoniilor dispare în necunoscut. (Henri Zalis)