ION IANCU-VALE
(2.V.1947,
Pietroşiţa, Dâmboviţa)
poet, publicist
Cursuri elementare în comuna natală, urmate de
cele profesionale şi medii la Sinaia, Fieni, Braşov. Absolvent al
unei şcoli tehnice de prospecţiuni geologice în Bucureşti.
Practică diferite meserii (strungar, fotograf, funcţionar, tehnician
geolog). Redactor principal la „Jurnal de Dâmboviţa” (1994-1996),
redactor-şef al săptămânalului de informaţie, opinie,
divertisment „Obiectiv” (Târgovişte, 1999-2002), dar şi în
redacţia „Realităţii dâmboviţene” (1996-1999). Debut cu
poezie („Cerul”, „Căldură sub crivăţ”) în „Amfiteatru”
(1980). Colaborează la: „Amfiteatru”, „Astra”,
„Tribuna”, „Ramuri”, „Contemporanul”, „România literară”, „Cântarea
României”, „Dâmboviţa”, „Târgoviştea”,
„Longitudini”, „Litere”, „Realitatea dâmboviţeană”, „Jurnal de Dâmboviţa”. Premiat la Festivalul
Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”
de la Târgovişte (1975, 1984, 1985). După 1989 publică în
revistele „Europoessie” (Franţa), „Mioriţa
noastră” (New York),
„Floare de latinitate” (Serbia). Debut editorial cu volumul „Lupii la mare”
(1998),
urmat de „Înger sechestrat” (2004), „Soldat în războiul final” (2006).
Este redactor-şef, fondator al revistei de cultură „Singur”
(2001-2002), apoi al săptămânalului naţional de
investigaţie „Justiţiarul”. Director fondator al revistei „Climate
literare” (2006-prezent). Membru fondator al
Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005).
Scrieri
Lupii la mare.
Târgovişte, Ed. Realitatea dâmboviţeană,
1998; Înger sechestrat. Târgovişte,
Ed. Sfinx 2000, 2004; Soldat în războiul final. Târgovişte, Ed. Macarie, 2006; Revelaţii. Târgovişte, Ed.
Bibliotheca, 2013.
Antologii
Caiete Litere. În căutarea
unui topos liric. Antologie a SST, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 86-93.
Referinţe
Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicţionar de literatură al
judeţului Dâmboviţa. 1508-1998. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 1999, p. 124; Petrescu, Victor. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni.
1900-2004. Târgovişte, Ed. Bibliotheca,
2005, p. 120-121; În căutarea unui topos liric. Caietele Litere 1. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 86-93; Enciclopedia oraşului Târgovişte, ed.
a II-a, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2012, p.
264-265.
Buzea, Constanţa. Convorbiri colegiale: poezie.
Amfiteatru, ian. 1996; Avram, Mihaela. Ca o spadă, versul Ion Iancu Vale – Lupii la mare. Realitatea
dâmboviţeană, 28 sept. 1998, p. 3;
Coandă, George. Ion Iancu Vale.
„Lupii la mare”. Dâmboviţa, 14 iul. 1998, p. 4; Vlad, Mihail I.
Ion Iancu Vale „Înger sechestrat”.
Jurnal de Dâmboviţa, 8 sept. 2004, p. 6; Coandă, George. Între neîmblânzita condiţie şi
iarna frântă. Un
înger sechestrat. Jurnal de Dâmboviţa, 16 nov. 2004, p. 6.
Opinii
Scris în vers alb
şi clasic, exigent, dezvăluie un caracter puternic, aflat în dilema
dintre revolta existenţială şi o mare tandreţe, cu
trăiri intime: „Mi-e inima o brumă, iubito-i dimineaţă/
e-atâta frig în mine şi-afar’ atâta ceaţă/ dar chiar de n-am la cine şi unde
să mai trag/ sunt gata iar de ducă, mi-e
drumul iarăşi larg”. Versul e simţit „spadă de
Târgovişte”, durerea „e deseori poetul ce tainic germinând/
cu silnicii mărunte se năruie luptând/ e
Ţara mai ales ce sacru te alarmă/ şi-n
crudă nepăsare tu te transformi în armă”. În ţinută
grafică de excepţie, versurile celui de-al doilea volum „Înger sechestrat” (2004) sunt mai elaborate, de o mare
muzicalitate, preferând simţăminte puternic interiorizate, ce
emană o „stare de fapt poetică”. În viziunea sa, poetul „ca un izvor
/ lăcrimează un înger / sechestrat sub o stâncă / şi
osteniţi, drumeţii / îngenunchează în faţa lui / frângând
grumazul / lung al setei”. (Victor Petrescu)
L-am
descoperit pe Ion Iancu-Vale la recomandarea unui
prieten al meu şi al său, prozatorul Mihai Stan. Permanentul foc
lăuntric al artistului va trebui urmărit mai atent.
Trăieşte în aceeaşi comunitate o idee contrariat de propriile
crispări. Printre momentele de relaxare întocmeşte catagrafia
negaţiilor în notă paradoxal stranie, persistent îndurerat. E
apărat de solitudinea lui într-o lume care nu mai are suficientă
disponibilitate pentru esenţe spiritualizate, de parcă ritualul
ceremoniilor dispare în necunoscut. (Henri
Zalis)