NICOLAE NEAGU

 

(18.VI.1931, Ioneşti, Petreşti, Dâmboviţa – 17.VI.2009, Găeşti, Dâmboviţa)

poet, prozator, dramaturg, traducător

 

 

 

 

Cursurile şco­lii primare în Doiceş­ti, urmate de cele lice­ale la Târgovişte şi Găeşti. Între 1950-1956 este student al Facultăţii de Medi­cină Generală din Bucureşti. Este medic în comune din jurul localităţii Vedea, iar din 1959 şi până la pensionare profe­sează în Bucureşti. Debut literar la „Lucea­fărul” cu poezie (1962). Colaborează la „România literară”, „Viaţa româ­nească”, „Convor­biri literare”, „Amfi­teatru”, „Săptămâna”, „Tineretul liber”, „Luceafărul”, „Contem­poranul”, „Ramuri”, „Viaţa medicală”, „Lite­re”, „Curier”. Prima apariţie edito­rială cu volumul de versuri „De-a soarele” (1967), urmată de „Echilibru până în ploaia de octombrie”, „Poeme Rococo”, „Ninse colinele în amurg”, „Hiber­nale”, „Cabinet de familie”, „Cu mâna stângă”, „99 de poeme de toată mâna”, „Părtaş la domnie”, „Doi”. Dintre prozele sale remarcăm „Întoarce-te să mai vezi” (1977), „Ninsoarea care ne trebuie” (proză poetică cu care obţine premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1980), „Înţelesul de pierdere, seara”, „Anonimul de aproape”, „Somnul”, „Inima”, „Iubirea ca o mânză neagră”, „Nouă luni cu Lelia”. Volume pentru cei mici: „Iapa verde, mânzul Poc şi băiatul fără toc”, „Iete, sâc!” şi de teatru „Frunze sub copaci nebuni”. Prezent cu interviuri sau versuri la Radio şi Televiziune. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1973. Între 1977-2002 preşedintele Cenaclului literar „Vasile Voiculescu” al medicilor şi farmaciştilor din Bucureşti. Este membru fondator al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2005). Premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru volumele „Ninsoarea care ne trebuie” (1984), În oraşul Poc-în-plic” (1985). Pentru romanul „Iubirea ca o mânză neagră” (1995), i s-a decernat Premiul Academiei Române. În 2007 primeşte premiul Opera Omnia al Societăţii Scriitorilor Târgo­vişteni, iar în 2008 i se acordă Premiul pentru poezie al revistei „Litere”. Până la trecerea în nefiinţă a crezut cu ardoare în puterea celor aproape cincizeci de cărţi ale sale, ce vor dăinui înfruntând timpul.

 

Scrieri

De-a soarele: versuri, Bucureşti, Ed. pentru Literatură, 1967; Echilibru până în ploaia de octombrie: versuri, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1969; Poeme Rococo: versuri, Bucureşti, Ed. Litera, 1969; Erezii (versuri), Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1970; Ninse colinele în amurg: versuri, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1973; Întoarce-te să mă vezi. Bucureşti, Ed. Eminescu, 1977; Hibernale. Bucureşti, Ed. Cartea Româ­nească, 1977; Înţelesul de pierdere, seara: roman, Bucu­reşti, Ed. Eminescu, 1979; Ninsoarea care ne trebuie. Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1979; Suvenire: versuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1980; Cabinet de familie. Bucu­reşti, Ed. Eminescu, 1981; Anonimul de aproape: roman, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1982; Purpura şi iarba: versuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1983; Somnul: roman. Bucureşti, Ed. Eminescu, 1984; În oraşul Poc în plic: versuri, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1985; Soarele meu, inima mea: versuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1986; Cu mâna stângă: versuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1987; Printre cărţi, copii şi cuburi: versuri, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1989; Inima: roman, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1989; 99 de poeme de toată mâna: versuri, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1991; Exerciţii de-a muri: versuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1991; Iapa verde, mânzul Poc şi băiatul fără toc: povestire poetică, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1993; Iubirea ca o mânză neagră, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1995; Trandafiri în grădina cu iarnă. Bucureşti, Ed. Evenimentul, 1996; Părtaş la domnie: poeme. Bucureşti, Ed. Eminescu, 1997; Iete, sâc!, Bucureşti, Ed. Romania Press, 1997; Citiţi-mă singuri. Bucureşti, Ed. Eminescu, 1998; Obitus, apusul stelei: roman, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1999; Nouă luni cu Lelia: roman, Bucureşti, Ed. România Press, 2000; Interiorul căderii: versuri, Bucureşti, Ed. România Press, 2000; Doi: versuri, Bucureşti, Ed. România Press, 2001; Frunze sub copaci nebuni: teatru. Bucureşti, Ed. România Press, 2002; Plural în singurătate, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2003; Pretutindenea femei, Bucureşti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2004; Scrisori neexpediate (itinerar poetic), Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2007; Ninsoarea care ne trebuie. Povestiri pentru copii şi adolescenţi nurlii, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2007; Iubirea mea, -n decem­brie, pe seară, Târgovişte, Ed. Biblio­theca, 2008; Mânzul Poc! şi Iapa Verde şi băiatul care pierde (piesetă într-un act), Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2008; Apologia preludiului, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2008; Pur şi simplu, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2009.

 

Traduceri

Hol a ho Telapo: versuri. Tra­duse în limba maghiară. Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1983; Schee, dich brauchen wir: versuri, Traduse în limba germană, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1985.

 

Antologii

În căutarea unui topos liric. Caietele Litere 1. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006, p. 108-113.

 

Referinţe

Găeşti – cinci secole de istorie. 1498-1998. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 1998, p. 194-195; Iordache, Aurel. Găeşti 500. File de monografie [f. l.], 1998, p. 192-193; Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel. Dicţi­onarul scriitorilor români. Vol. III: M-Q. Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2001, p. 390-393; Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicţionar de literatură al judeţului Dâmboviţa 1508-1998. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 1999, p. 161-163; Petrescu, Victor. Scriitori şi publicişti dâmboviţeni. 1900-2004. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2005, p. 159-160; Dicţionarul general al literaturii române. Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2005, p. 562-563; Zalis, Henri. O istorie condensată a literaturii române. 1880-2000. ed. a II-a revăzută şi adăugită, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2007, p. 620-622; Cristea, Tudor. De la clasici la contemporani. Târgovişte, Grupul Editorial Bibliotheca& Marcona, 2008, p. 51-62; Stan, Mihai. Confreria. Convorbiri şi confesiuni. Târgo­vişte, Ed. Bibliotheca, 2009, p. 239-244.

 

Rusu, M.N. Personajul unui destin. Amfiteatru, iul. 1977; Dimitriu, Dana. Înţelesul de pierdere seara. România literară, 10 iul. 1980; Cristea, Dan. Umor nostalgic. România literară, 31 mar. 1982; Iorgulescu, Mircea. Observaţie şi analiză. România literară, 22 iul. 1982; Doinaş, Ştefan Augustin. Adevărul şi jocul liric. România literară, 12 ian. 1984; Iliescu, Adriana. Soarele meu, inima mea. România literară, 30 oct. 1986; Pituţ, Gheorghe. Elegii. Viaţa românească, oct. 1988; Ulici, Laurenţiu. Clipa de cumpănă. Contemporanul, 3 iun. 1988; Henri Zalis. „Confluenţe lirico-dramatice”, Litere, anul IV, nr. 8(41), august 2003, p. 12-13; Henri Zalis. „Seismele sufletului la senectute, Litere, anul V, nr. 3(48), martie 2004, p. 14-15; Petrescu, Victor. Scriitori găeşteni contemporani. Neagu Nicolae. Gazeta Găeştilor, nr. 1 (2), oct., 2004, p. 20; Tudor Cristea. „Biografie şi poezie”, Litere, anul VII, nr. 1(70), ianuarie 2006, p. 10-11; Tudor Cristea. „De-a v-aţi ascuns...”, Litere, anul VIII, nr. 3(84), martie 2007, p. 10-11; Adela Păun. „Jocul vârstei şi a poeziei”, Litere, anul VIII, nr. 5(86), mai 2007, p. 28-29; George Toma Veseliu. „Între conştiinţă şi lipsa prejudecăţii”, Litere, anul X, nr. 4(109), aprilie 2009, p. 27-28, 31; Victor Petrescu. „Nicolae Neagu, dincolo de timp”, Litere, anul X, nr. 7-8(112-113), iulie-august 2009, p. 69-70; Niculae Ionel. „Farmecul narativităţii poetice”, Litere, anul XI, nr. 5-6(122-123), mai-iunie 2010, p. 25-26, 33

 

Opinii

Contactul cu opera lui Nicolae Neagu include profitabil şi cunoaşterea recentei sale scrieri, „Frunze sub copaci nebuni”. M-am silit să arăt că nu e vorba de o simplă paranteză. Evit să sustrag misterul ei coeziunii întregului fie şi pentru că poetul dă mâna dramaturgului, iar suma de sugestii ce rezultă va fi exploatată de reacţiile, tatonările şi simbolistica pe cale de închegare. Însă discursul critic reţine ca salutară alegoria. Am dat prima explicaţie la îndemână: construcţia are maturitatea mizei. Stilul degajat, cristalizarea formală nu epuizează atenţia artistului, doar îi asigură buna acoperire pe suprafaţa poetică, la întâlnirea cu imagistica de extracţie folclorică. (Henri Zalis)

 

Versurile, vizând libertatea absolută a cuvântului, sunt de un lirism superior, cu nuanţe intelectu­alizate printr-un rafi­nament expresiv. Poemele de dragoste, cele patriotice, ce abordează mari teme ale existenţei umane, sau de meditaţie istorică, ca şi poezia de atmosferă constituie uni­ver­sul său poetic. De altfel, făcându-şi o autocaracterizare a scrisului în general, a poeziei în special, recunoştea că s-a simţit din totdeauna înclinat „spre relatări autobiografice, [...] 99 la sută din evenimentele mai mari sau mai mititele, descrise în «terfeloagele» mele sunt material faptic nemijlocit trăit”. (Victor Petrescu)

 

Nutrită, în bună parte, de momente de grea cumpănă existenţială şi sufletească, poezia lui Nicolae Neagu este o modalitate de exorcizare a spaimelor, a încordărilor, a derutei, fluidizate în sprinteneala ritmurilor, în dexteritatea rimelor, în jocul cuvintelor suculente, al aluziilor mai mult sau mai puţin licenţioase, a declaraţilor infatuate, nonşalante, a autoironiei şi al tristeţilor şăgalnic-trubadureşti. Este o poezie care-şi refuză cu obstinaţie fondul grav, metafizic, dizolvându-l cu dezinvoltură ironică în artificii şi mici explozii florare. (Tudor Cristea)

 

Fundamental, Nicolae Neagu valorifică avantajul structurilor poetice narative. Acestea îi înlesnesc un traseu stilistic presărat cu tentaţii imagistice, mize false, oferte amăgitoare, cu elipse şi spaţii de temporizare etc., evitând astfel inerţiile de gândire şi de exprimare într-o manieră care încântă şi surprinde ca o prestidi­gitaţie. […] Cu o tehnică a expresiei ce pare dominantă şi o inspiraţie activă, Nicolae Neagu rămâne un „poeta faber”, înscris unui clasi­cism ideatic şi formal în linia Anton Pann, Ion Barbu, Dimov, Brumaru, Cărtărescu. (Niculae Ionel)